Cum se ia o plasa

Io nu prea fac chestii de genul asta (in sensul ca nu ma aliez in razboaie blogosferice), dar mi se pare cam magarie ce au facut profesionistii de la Pro Door, adica libera exprimare si opinia personala mai nou se transforma in motiv de dat in judecata: DE Ce a fost somat sa-si stearga blogul din cauza unui articol scris acum cateva zile.

Ioi ce enervanti is Pro Door astia. Plus ca nici nu stiu sa scrie corect gramatical, desiiii (!!) se cramponeaza de corectitudinea dpdv gramatical. Bah, ne leshi?

Omul care impacheta shaorma

In ciuda titlului, nu este un post pamflezist. Sunt doar niste ganduri razlete, venite in timp ce il urmaream ieri pe omul care imi impacheta shaorma.

Omul care imacheteaza shaorma e un om simplu. Nici macar nu stiu daca e roman. Poate fi arab, turc, israelian, pakistanez..are din toate cate ceva. Sau cel putin asa mi se pare. Nu l-am auzit vorbind niciodata cu nimeni, si cand iti ia comanda (daca se intampla sa fie numai el pe acolo, destul de rar) se uita fix in ochii tai, intrebator. Dupa care se duce s-o pregateasca, cu migala si cu drag, si nu-si mai ridica ochii sa priveasca in jur.  Pare atat de fragil si de umil incat ma intreb daca asemenea oameni mai exista..cu bun simt, de o simplitate care ii umanizeaza mult prea mult. Oameni care e evident ca isi vad de necazurile si bucuriile lor fara sa se uite in gradina vecinului, fara sa isi doreasca ceea ce vede la altii.

Si cateodata, ma surprind uitandu-ma la maine lui muncite, protejate de niste manusi de plastic, si ma intreb oare cu ce as putea sa-l ajut ca sa nu mai aiba atata tristete in priviri… Sentimentalisme?