Nebuloasa

On roller skates

Vine votu’ ca viitura

Maine mergem la vot. Da. Sigur. E o desfasurare de forte ceva de speriat. Ieri prin oras erau o gramada de sustinatori ai partidelor, cu balonase, stegulete, fluturase si mai stiu eu ce alte materiale de campanie. Pe site-urile bloggerilor se discuta aprig despre cine trebuie (si mai ales despre cine nu trebuie) votat. Tv-ul e plin de analisti politici, moderatori, comentatori, gura-casca si mici Brucani care ne indeamna sa mergem la vot. Si eu, ca simplu cetatean al Timisoarei (dada, am buletin schimbat, sunt legala aici), ma gandesc ca si daca as vrea sa merg la vot, n-as avea cu cine sa votez. Nu cred in nici unul dintre candidatii la primarie, nu cred nici in cel care a fost primar si pana acum, drept urmare ma regasesc in cetateanul turmentat al lui Caragiale (etern de actualitate) si pun intrebarea plina de candoare: „Nene Catavencule…eu cu cine votez?”

Si, probabil, o sa reflectez la propunerea unui club, care invita pe toata lumea la party cu betie in seara asta, pe motiv ca „Mai bine te doare capul decat sa te doara sufletul.”

Mai 31, 2008 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

Despre cum sa fii o „duamna”

Asta-s io. O duamna. Imi place sa fac miscare, si cum timpul nu-mi permite sa merg la sala sau la aerobic, merg pe jos cu orice ocazie mi se iveste. Cum ar fi azi, de exemplu. Mi-am pus frumushel o fusta de vara (sunt 30 de grade afara, crima), un maieu decoltat, o pereche de sandale (cu toc, cum altfel) si am purces la drum cu castile in urechi. M-am intalnit cu clientul, am facut rapid niste poze si..inapoi, lipa-lipa, spre birou. Deoarece sunt o zapacita cu capul in nori mai rau decat un copil de 5 ani, imi tineam agenda intr-un fel nu tocmai potrivit pentru mersul pe jos, drept urmare au inceput sa cada tot felul de foi de prin ea (toate importante, of cors). N-am observat, dar a observat un cetatean dintr-o masina, care a inceput sa claxoneze si sa-mi faca semne. Cum eu, dupa cum am zis la inceput, sunt o duamna, m-am batzoshit si mai tare si nu-i dadeam nici un fel de atentie (iar in gandul meu il faceam maniac perves). Omul insista si imi facea semn sa ma uit in spate…la un moment dat am catadicsit sa-mi dau jos castile din urechi si sa-l intreb, in scarba, ce-i trebuie: mi-a raspuns omul, „nimic, dar poate va trebuie dvs. hartiile alea care tot cad din agenda”.Inutil de spus cat de penibil m-am simtit, am multumit, mi-am cerut scuze si am plecat intr-o viteza care ar fi facut sageata albastra sa se inroseasca de ciuda. Ajunsa la birou, mi-am pus cafeaua la facut si, in drum spre scaunul meu de mare director m-am impiedicat de o scara si am aterizat in bratele unui coleg care s-a nimerit in calea mea. Noroc cu el, ca sandalele mele au 10 cm inaltime, iar daca adaugi asta la inaltimea mea natur (1,75), as fi aterizat de sus de tot. Am totusi senzatia ca el nu s-a suparat, ca doar sunt o duamna.

Mai 30, 2008 Posted by | Calea (mea) Lactee | , | 1 comentariu

Parfum din praf de stele

Incercam azi sa-mi aduc aminte care e prima mea amintire, sau macar care e unul dintre primele lucruri pe care mi le amintesc. Si cred ca nu e neaparat o amintire a unui fapt intamplat, ci mai degraba o imagine anume, insotita de un parfum: flacarile din soba cabanei bunicilor mei si mirosul de paine proaspata.

Primele lucruri din viata pe care mi le amintesc sunt legate de coltul acela de rai in care am copilarit: o tabara scolara in varf de munte, unde bunicii mei erau administratori. Nu stiu care a fost exact momentul in care am invatat toate cararile din padure, drumul care ducea spre Paltinis sau locul in care gaseai cea mai buna zmeura. Hoinaream cat era ziua de lunga, spre disperarea bunicilor mei care isi petreceau majoritatea timpului cautandu-ma, mancam zmeura si afine direct din tufa si beam apa de la izvorul meu secret (bineinteles ca toata lumea stia de el, dar mie imi placea sa cred ca e descoperirea mea). Nu imi prea cunosteam parintii pe vremea aia, ei erau in oras ocupati cu munca, asa ca momentul in care m-au luat de acolo si m-au dus intai la gradinita (pentru jumatate de an, trebuia sa ma invat cu un program, cu activitati etc) iar mai apoi la scoala, a fost foarte greu pentru mine, dar m-am adaptat repede si in curand mi-am gasit alte puncte de atractie.

De ce imi amintesc de asta acum? Pentru ca mi-e dor de amintirea pura a vremurilor de atunci, de felul in care ma jucam in zapada fara sa-mi pese ca sunt -10 grade, de lungul drum spre Paltinis alaturi de bunica mea, de bucuria pe care o simteam in fiecare zi fara sa stiu ca sunt fericita. Si pentru ca imi dau seama ca eu n-o sa pot oferi copiilor mei linistea aia, bucuria de a fi copil, n-o sa pot sa-i feresc de asfaltul innebunitor care ia locul verdetii, ca n-o sa stiu sa-i apar de nebunia din jurul nostru. Sper ca atunci cand o sa vina momentul, sa stiu ce am de facut. Pentru ca, dupa cate se vede, nimic n-o sa se schimbe, poate doar inspre rau.

Mai 28, 2008 Posted by | Calea (mea) Lactee | , | 1 comentariu

O melodie pentru fiecare

Un rock (mai spre gothic) ca oricare altul. Surpriza este vocea „feminina” a trupei. Nu mi-as dori s-o am prin preajma si sa ma cert vreodata cu ea…

Mai 28, 2008 Posted by | Gauri negre, Stelutze | , , | 3 comentarii

Hai sa ne razboim. Inutil

Scriam aici despre faptul ca nimeni nu se mai implica in a-i feri pe adolescenti de micile mari probleme ale realitatii. Mno, uite ca se implica domnu’ director de la scoala nush care din Satu Mare, care a descoperit pagini pornografice intr-o revista pentru adolescenti. Si pagini in care se vorbea despre sex, curentul emo si alte prostii pentru copii. Si s-a socat, drept urmare l-a dat pe Moga (care e patronul firmei care a scos revista) in judecata. Mno bun, pana aici e in regula, toate clare. Dar unde a stat ascuns acel dom’ profesor pana acum? N-a observat pana acum COOL GIRL, BRAVO GIRL, POPCORN si alte reviste „pentru tineri”? Sa-i citeasca cineva titlurile de luna asta din COOL GIRL: „24 de ore in jeansii unui baiat”, „do’s & don’ts prima oara”, „epilatul cu ceara” etc. A, si au si ele postere cu Tokio Hotel, formatia cunoscuta si recunoscuta ca apartinand curentului emo. Si revistele astea sunt pe piata cam de multisor, pana acum nu s-a sesizat nimeni in privinta lor? Si apoi, e normal ca acetsti copii sa invete despre sex din paginile revistelor pentru ca la scoala sau acasa asta e considerat (inca) subiect tabu? Intai sa se intrebe dragii de profesori care e cauza pentru care aceste reviste li se par adolescentilor foarte interesante si numai dupa aceea sa ia atitudine. Desi m-as mira sa o faca in directia potrivita…

Mai 27, 2008 Posted by | Constelatia Romaniei, Gauri negre | , , | Lasă un comentariu