Nebuloasa

On roller skates

Fotbal si amintiri cu miros de Eugenia

Si a fost si finala Ligii. Marturisesc ca am asteptat-o cu sufletul la gura (sunt fan inflacarat al fotbalului englez), desi parca ma uitam la o finala de Premier League. Meciul frumos (stiu ca analistii au disecat meciul in 27 de mii de bucati, asa ca eu n-o sa fac un review), mi-a placut Manchester, mi-a parut rau pentru Chelsea… Si mi-am adus aminte de momentul in care tata m-a dus la primul meu meci, juca Inter Sibiu cu Dinamo, eu aveam 6 ani si nu pricepeam ce caut in invalmaseala aia. Tata era fericit, am mai vazut cativa prieteni de-ai lui, dar principala mea grija era sa-mi mananc Eugenia primita si sa ma chinui sa stau locului, ca daca eram cuminte mai primeam o Eugenie. Imi placea ce se intampla acolo cu mingea aia, dar cel mai mult ma fascinau oamenii din jurul meu care cantau si strigau, se bucurau (si nu prea injurau, cred ca a contat destul de mult ca eram pe acolo, sau nu imi mai aduc eu aminte) sau erau tristi. Si l-am intrebat atunci pe tata de ce canta. Iar tata mi-a raspuns ca trebuie sa cante, ca oamenii aia de pe teren joaca pentru ca sunt ei acolo, suporterii, si ca daca suporterii nu canta, jucatorii n-au motiv de joc. Eh, uite ca asta s-a schimbat. Suporterii nu mai canta, doar injura, fotbalistii nu mai joaca, doar se frezeaza, iar batalia se duce intre conducatorii de cluburi, in fata camerelor de luat vederi.

Am renuntat sa mai merg la meciuri pe stadion pentru ca noi nu mai stim sa fim suporteri care canta. Nu mai stim sa ne sustinem echipa favorita fara sa-i injuram pe ceilalti sau chiar pe ai nostri. Nu vom putea sa stam in picioare 120 de minute sa incurajam, iar daca rezultatul nu e favorabil noua, nu vom sti sa oferim suport. Doar vom arunca cu pietre si ne vom mira ca jucatorii nu mai joaca. A avut dreptate Topescu in ’94 (imediat dupa meciul Romania-Suedia) cand a spus ca fotbalul a devenit un joc de interese mai mult decat unul cu balonul rotund si a renuntat la a comenta partide de fotbal.

Numa’ bine, domnu’ Jiji, sa traiesti, Iancule…

 

 

mai 22, 2008 Posted by | Calea (mea) Lactee, Gauri negre | , , | Un comentariu

Motive de bine

 

Din motive de ploaie, azi sunt arestata la domiciliu si pedepsita sa lucrez la preturi. Ceea ce n-ar fi asa rau, doar ca am o stare de lehamite de mare exceptie. Cafeaua are un gust ciudat, fumul de la tigara ma enerveaza, il aud pe Badea pe fundal si ma gandesc de ce naiba nu caut telecomanda aia sa schimb canalul (cred ca mi-e mult prea lene). Asa ca m-am gandit sa fac o lista cu ceea ce ma face sa ma simt bine (am mai facut eu liste de astea, sunt curioasa daca am cu ce sa completez) si uite ce a iesit:

-filmele cu Tom Hanks
-Academia Catavencu
-Mihaiu cand vorbeste la Guerilla
-raza de soare de duminica dimineata care se incapataneaza sa ma trezeasca
-crema mea de corp
-clientii care sunt de acord cu toooot ce le spun
-clientii care inteleg ceea ce le explic
-Freddie Mercury cand canta The Golden Boy cu Montserrat Caballe
-Freddie Mercury cand canta singur
-Freddie Mercury in general
-meciurile din Champions League
-ploaia calda de vara (inca nu m-am hotarat daca e din cauza curcubeului de dupa sau pentru ca imi uda florile)
-privirile mirate ale celorlalti atunci cand cant pe strada (cu castile in urechi)
-copiii celorlalti (eu nu-s pregatita pentru asa ceva)
-luna
-“orice e jazz, blues, rock, folk, country…”

-trandafirii din gradini cand infloresc
-reclamele la “Citroen” (alea cu robotul dansator)
-prietenii mei cand “fac misto de mine sa ma pregateasca pentru viata”
-Sibiul noaptea

-cafeaua de dimineata si cititul de bloguri (Arhi e un miserupist de mare clasa, Visurat – incrancenat si rau, Groparu – inimitabil, Neuronu – lejer si funny etc)
-studentii mahmuri pe care ii vad pe strada duminica dupa-amiaza

-laptopul meu cand nu se blocheaza 
-sora-mea cand ma suna din Franta sa-mi zica doar “mi-e dor de tine”
-mama si tata cand ma suna sa ma cheme la gratar intr-o ora (mie imi trebe cel putin 5 sa ajung in acelasi oras cu ei)

-Tamango (pentru ca “toate femeile stie ca binili invinge”)
-masina mea de spalat (pentru ca exista)

Si cred ca ar mai fi..doar ca nu mi le aduc aminte acum pe toate. Probabil ca o sa revin cu lista de chestii producatoare de nervi incolaciti frumusel pe creierasul mic.

 

mai 22, 2008 Posted by | Calea (mea) Lactee | , | 2 comentarii