Nebuloasa

On roller skates

Eu si neuronul meu adormit

Pentru ca si asa scriam aici cat sunt de zapacita, am reusit sa-mi sterg cateva articole postate in ultima saptamana…sa nu ma intrebe nimeni cum, ca nu pot sa raspund 😀 . O sa incerc sa le refac cat mai bine (io n-am salvari si chestii de genul asta) si sper ca blonzimea mintii mele sa nu mai iasa la suprafata prea curand… Multumesc Veve ca ma asculti si ma indrumi, ca fara tine cred ca imi smulgeam parul din cap de 50 de ori pana acum.

PS: sper ca macar noua tema sa va placa…

Septembrie 5, 2008 Posted by | Calea (mea) Lactee, Gauri negre | , , | 3 comentarii

Fetelor, cum mai detectam barbatii?

In jurul meu vad ca tot mai multi barbati au devenit mult prea peocupati de aspectul lor fizic. Epilat, unghii lacuite, ore intregi petrecute la stilist sau in magazinele de cosmetice etc. Eh, acum nu zic ca nu e nevoie, ca barbat, sa faci cateva chestii care tin de igiena, cum ar fi sa te speli, sa iti tii unghiile ingrijite, sa iti aranjezi parul, chestii de genul asta (am inteles ca e chiar comod si epilarea axilei si a zonei inghinale, mai ales cand e cald). Dar de aici pana la a te „bate” cu o femeie pentru o programare la un cabinet cosmetic e cale lunga…sau era, cel putin, pana acum cativa ani. Scuza de genul: „nu pot sa vin acum la strand ca nu m-am epilat” era exclusiv atribuita femeilor; ei bine, saptamana trecuta am auzit exact aceeasi fraza spusa de un amic. Era sa-mi scape telefonul din mana, iar urmatoarea reactie a fost sa izbucnesc intr-un ras necontrolat si sa-l sfatuiesc sa-si faca si pedichiura, daca tot se epileaza.

Si nu, nu inteleg nevoia asta a barbatilor, care petrec prea multe ore facandu-si tot felul de ajustari, spunand ca tin la igiena lor. Pai dragilor, daca tineti atat de mult la igiena voastra, de ce plecati din cluburi cu cate o pitzi agatata de gat, a carei igiena e (in mod evident) de o calitate indoielnica? Si cu care daca mergeti acasa, exista sansa sa va inruditi moral 😉 cu jumatate dintre cunoscutii vostri?

Eu nu vreau un barbat cu care sa ma cert ca mi-a folosit toate benzile de ceara, cu care sa fac concurs „cine are stilist mai mishto”, care sa-mi ia lacul de unghii si crema de corp sau care sa-mi spuna ca gelul de dus pe care l-am luat nu are destul „kashmir” in el; nu vreau un barbat cu piele fina, cuticule taiate sau care sa se pupe cu prietenii lui de cate ori se intalnesc.  Pentru ca prietene cu care sa impart toate lucrurile astea, am destule… Voi?

August 20, 2008 Posted by | Calea (mea) Lactee, Gauri negre | , | 6 comentarii

Vineri, cu gratie (de elefant)

Vineri. La munca, dupa o saptamana in care am facut exact ce faceam si la 20 de ani: ziua in campul muncii (sau scoala, dupa caz), seara iesiri pe te miri unde. Toata problema e ca nu mai duc ca la 20 de ani, ma simt putin cam ametita de somn si mi-e cam teama sa adun orele dormite saptamana asta, sigur imi da putin si cu virgula.
Partea mai nasoala abia acum incepe, ca nici n-o sa am timp sa ma odihnesc, am nu mai putin de un botez si 4 nunti la care trebuie sa particip, incepand chiar cu aceasta sambata. Pe aceasta cale tin sa multumesc fostului meu sot ca m-a facut sa plec din Sibiu si datorita acestui fapt mi-am facut o noua gasca de prieteni. Necasatoriti. Si care s-au gandit ca asta ar fi un moment bun sa inceapa sa se casatoreasca. Ma bucur pentru ei, dar mi-as fi dorit sa nu se hotarasca toti deodata. Mno, asta e, noi sa fim sanatosi.
In alta ordine de idei, ma intorc la munca. Vorba vine, am asa o sarcina de ingrata astazi, trebuie sa vizionez vreo 300 de ore de inregistrari video si sa le pastrez pe alea relevante pentru furtul de acum doua saptamani. Nu stiu ce inseamna relevant pentru Politia Romana, nu stiu de ce trebuie sa ma uit eu la inregistrarile alea, dar astea ar fi doar cateva dintre problemele existentiale ale zilei de azi.

Un P.S. mic: La multi ani, sis!!!!

August 15, 2008 Posted by | Calea (mea) Lactee, Gauri negre | , , | 3 comentarii

Din viata nebuloasa

Mai tineti minte intalnirea de gradul 0 despre care povesteam acum cateva zile? Am crezut ca s-a terminat acolo. Nici ca ma puteam insela mai tare. Azi dimineata, pe la 10 si ceva (eram destul de adormita, azi am exagerat cu somnul) imi suna telefonul. O voce feminina ma intreaba scurt, cine sunt. Eu i-am explicat frumos ca intai se prezinta ea, apoi, daca eu consider necesar, ma prezint si eu. Evident, papusha in cauza m-a ignorat si a inceput sa-mi tipe in telefon sa-i las prietenul in pace (habar n-aveam care e prietenul ei, dar incepeam sa am o vaga banuiala), cine sunt eu sa primesc mesaje de la el (o fi fost mesajul ala in care ma anunta ca nu s-a putut opri de vorba, ca era cu prietena), ca oricum eu sunt o proasta si ca ala n-o sa se uite la mine niciodata (???)..mno, atitudine de copil tampit care blajmajeste cuvinte ca un schizofrenic. I-am sugerat sa se duca sa ia un Tramal, iar daca ala n-o linisteste sa apeleze cu incredere la un psihiatru. Ca eu o inteleg ca-i nervoasa (adevarul e ca nu stiu de ce am avut asa o conversatie de lunga cu ea, ar fi trebuit sa-i inchid telefonul, dar pe mine ma amuza foarte tare proastele astea), dar sa ma lase naibii in pace ca n-am timp de prostiile ei. A mai incercat ea sa mai spuna nush ce, dar si prostia devine plictisotoare la un moment dat si am inchis telefonul, cu scopul precis de a-mi vedea in continuare de lenesa cafea de dimineata. Bineinteles ca a mai sunat ea de cateva ori, dar butonul de silent de la telefon functioneaza si la mine ca si la altii.

Nu m-am enervat nici macar o secunda, din contra, m-am amuzat foarte tare. Saraca de ea, o fi atat de plcitisita (pun pariu ca nu lucreaza niciunde, fetele astea isi fac o meserie din a-i controla pe barbatii de langa ei), incat i-o fi luat nenorocitului telefonul la puricat, a fiert in suc propriu toata noaptea (din cauza mesajului pe care l-a descoperit ca fiind trimis catre numarul meu), iar apoi m-a sunat, convinsa in mintea ei ca iubitul si adoratul o inseala cu nesimtire.

Mi-e mila de voi, femeile (daca puteti fi numite asa) de genul asta, sincer. Sunteti atat de complexate si aveti atat de putina incredere in voi incat orice prezenta feminina din jurul barbatului vostru reprezinta o amenintare. Daca ati putea, i-ati duce undeva pe o insula pustie, unde sa traiti fericiti pana la adanci batraneti. Un reality check: barbatii vostri nu sunt rupti din soare decat pentru voi; pentru noi, celelalte reprezentante ale sexului frumos ( 😉 ), nu sunt decat niste barbati, ca toti altii din lumea asta. Nu orice femeie care sta de vorba cu el vrea sa-l duca in patul ei. Mintile voastre sunt bolnave, plasmuiesc istorii si scenarii care i-ar face pe cei din guilda scenaristilor de la Hollywood sa intre in pamant de rusine. Si asta din cauza ca voi nu aveti o viata a voastra, v-ati indepartat toate prietenele tot de frica sa nu cumva sa va fure adoratul, sunteti singure cuc si aveti ca unic scop controlarea fiecarei miscari facute de el. Si stiti ce pierdeti? Sentimentul de iubire, iubirea aia in care te daruiesti si, o data cu inima ta, daruiesti si increderea. Iar tocmai din cauza ca voi n-o sa stiti niciodata ce e aia incredere, n-o sa stiti sa iubiti vreodata.  

PS: Stiu ca exista si barbati gelosi, dar ei merita un post special dedicat 😉

August 13, 2008 Posted by | Calea (mea) Lactee, Gauri negre | , , | 6 comentarii

Mandria de a fi om

Dom’ne..lumea nu mai poate trai fara exagerari. Daca totul e ok in viata ta, tre’ musai sa bagi niste drame existentiale, ca altfel traiesti degeaba. Ipotetic vorbind, sa zicem ca esti un om normal, cu un serviciu oarecare (acu’..nu chiar prelucrator prin aschiere sau sculer-matriter, dar nici regional account manager la vreo multinationala), cu un salariu ok incat sa-ti permita mici concedii de weekend la Oroshaza (o mica statiune in Ungaria vecina) si cu masina de la firma, care are intotdeauna plinul facut. Dar, cum romanul s-a nascut poet, hiperbolizarea situatiei este iminenta in cazul de fata: NU ai voie sa recunosti ca esti un om cu venituri medii; noooo, prietenii tai (si, implicit, prietenii prietenilor tai) trebuie sa stie ca tu esti maharajahul firmei in care lucrezi; ca aia te apreciaza atat de tare incat se fac covor rosu in fata ta si nu stiu cum sa te mai bonuseze pentru tot ceea ce faci pentru firma. Bineinteles, toate astea insotite de o atitudine cat mai miserupista fata de tot ceea ce inseamna angajatorii tai (lasa, prietenii tai nu stiu ca, de fapt, tu latri de sub masa in momentul in care te ia vreun sef la 11 metri). Bineinteles ca esti inteligentul grupului, ca tot ceea ce povestesc altii tu ai fumat/trait inca din frageda copilarie, ca glumele tale sunt atat de bune incat toata lumea TREBUIE sa se tavaleasca pe jos si sa elogieze talentul tau evident si „spontaneitatea” de care dai dovada. Nu conteaza ca acasa n-ai platit gazul de trei luni si ca nu mai stii ce-i aia o stire din simplul motiv ca ti-au cam taiat cablul si internetul, dar ti-ai luat ultima fitza de blugi de la Lee Cooper, iar de mancat nu mananci pentru ca oricum tii cura de slabire…

Bineinteles, prin acelasi principiu de hiperbolizare, dramele tale sunt mai drame decat ale oricarui om de pe pamant. Telefonul taiat pe motiv de neplata e exclusiv vina „nenorocitilor de la Orange”, cand vine randul tau sa dai de baut te ascunzi vreo 2 zile (evident, cu telefonul inchis), dupa care revenirea printre prietenii tai se face printr-o explicatie plina de nervi, cum ca nerecunoscatorii de la firma te-au pus sa muncesti non stop, iar tu (ca doar esti „caine pana la moarte”) a trebuit sa te sacrifici pentru binele colegilor…

Ba, ne lasi?

August 12, 2008 Posted by | Gauri negre | , , | 5 comentarii