Suflete moi

In goana asta nebuna de zi cu zi am ajuns sa uitam de noi. Sa uitam ca suntem oameni, ca simtim, uitam sa radem sau sa plangem. Ne transformam in fiare (din fier) si ne concentram pe cariere, ne traim singuratatile cu mandrie si acceptare nebuna, ba chiar ne dorim ca acea singuratate sa se prelungeasca la nesfarsit. Pentru ca asta ne fereste de suferinta aia pe care intotdeauna vrem s-o ascundem, pentru ca uitam sa plangem ajungem sa nu ne mai dorim sa simtitm ceea ce simt oamenii.
„Eu vreau sa mi se arate, vreau sentimente, nu vreau sa fie asa, doar o chestie fizica” imi zicea un amic deunazi, despre una din cuceririle sale. „Ok, am zis eu, dar vezi ce ceri ca s-ar putea sa primesti”. Si a primit, doar ca atunci cand au venit sentimentele, ea nu se mai putea opri si el s-a hotarat ca-i prea mult…
De ce cereti, oameni buni, cand stiti sigur ca nu puteti duce? Cumva faceti colectie de inimi triste? Va plac ochii in care se vede sufletul facut praf si dat la caini? Sau lacrimile va hranesc orgoliul? Se spune ca trebuie sa fii pregatit pentru orice si ca orice sut in fund e un pas inainte. Dar atunci cand vezi oameni care uita de alti oameni, cand vezi tristetea si mirarea din ochii unui om care a crezut ca a gasit un suflet cald (care apoi s-a transformat in fier forjat), un sut in fund te pune la pamant. Pentru ca e cu (inca) unul prea mult…

Obama, teroristul

Ma uitam aseara pe CNN la The Daily Show si m-am distrat teribil urmarindu-l pe Jon Stewart cum face misto de mass-media fatarnica a Americii. The New Yorker a avut „neobrazarea” de a publica o caricatura care il infatiseaza pe candidatul la presedintia Americii, Barack Obama, imbracat in islamist terorist si pe nevasta-sa cu un Kalashnikov in mana. Televiziunile, ziarele, analistii, au sariti ca arsi cu ceara, condamnand „nesimtirea” avuta de publicatia mai sus mentionata.
Insa mi-a placut reactia lui Jon Stewart, care incerca sa explice tuturor ca e un desen, o caricatura, ca asta-i roulul unei caricaturi, sa ia la misto si sa puna un zambet (ironic sau nu) pe fata tuturor…dar la cat sunt de prosti americanii, nici nu ma mir ca au avut o reactie atat de idioata.
Oricum, mi-a placut show-ul (care are in componenta lui si spectacole „Comedy Central”) asa ca probabil ca o sa-l mai urmaresc si de acum inainte.

Unde-i timpul?

Io nu vad timpul asta, nu stiu ce face el, unde se duce si mai ales de ce. M-as lua la tranta cu el, dar stiu ca m-ar rapune asa cum as rapune eu o furnicuta care trece pe langa mine. Motivele mele de bucurie sunt tot mai ciudate (asta pentru ca imi fac viata mai frumoasa chiar daca de cele mai multe ori nu e): azi de exemplu m-am bucurat foarte tare ca am stat la povesti cu un coleg si am vorbit despre eficientizarea sistemului de vanzari (??!!!). Mda, subiect prezent aproape zilnic in conversatiile noastre, ba chiar se intampla sa vorbim si de doua ori pe zi despre asta, doar ca azi m-am si bucurat ca am vorbit. Am luat-o razna? Si daca da, ce-i de facut?

Mno, iar aberez ca nebuna, imi aud masina de spalat cum invarte hainele (azi trebuia NEAPARAT sa spal), ma gandesc la vasele din chiuveta (si aseara m-am gandit, sper sa nu ma mai gandesc si maine seara tot la ele + altele mai noi), mi-am adus aminte ca iar am fost la Metro si nu mi-am luat oglinda (luna viitoare se implineste un an de cand stau fara oglinda), imi doresc sa mananc un porumb fiert (n-am mai gasit la magazin), as vrea sa imi inving lenea si sa mai aranjez niste haine in dulap..chestii de astea care imi ocupa toata seara si ma trezesc ca nu mai am timp..same shit every night…

Ma enerveaza

Oamenii care au senzatia ca traiesc printre prosti si ca singurele exemplare dotate cu inteligenta sunt chiar ei.
Oamenii care nu raspund la telefon cate o zi intreaga, iar apoi vin cu scuze banale si patetice, gen drame shakespeare-iene, cum ca „vaaaai, dar ce probleme am avut, nici nu-ti poti imagina”.
Oamenii care se lauda cu diverse chestii si care apoi fac orice sa-si pastreze aura de invingatori (dar esueaza lamentabil).
Oamenii care mint inexplicabil, iar cand sunt prinsi cu minciuna dau din colt in colt incercand sa te convinga ca de fapt tu esti cel care a inteles gresit.
Oamenii care nu apreciaza un suflet atunci cand se deschide in fata lor si intra cu bocancii plini de noroi, facand praf toata increderea in ceilalti oameni.
Dar cel mai rau ma enerveaza oamenii care nu stiu sa-si ceara scuze atunci cand gresesc. Care cred ca li se cuvine tot ceea ce primesc si nici macar atunci cand pierd totul nu-si dau seama cat de prosti sunt.

Caldura mare, prea mare

Azi n-am avut timp nici sa respir. Bine, chestia asta cu respiratul e mai greu de facut cand sunt 40 de grade la umbra..Timisoara a luat foc literalmente, asfaltul arde, apartamentele sunt mai mult decat fierbinti, nimeni nu doarme si toti suntem nervosi din cauza insomniei provocate de temperaturile prea mari. Si ce te faci cu nebunia asta cand mai ai si de muncit o gramada? Pe mine una era sa ma apuce plansul mai devreme cand mi-am dat seama ca si programul meu de maine (sambata fiind) va arata aproape identic cu cel de azi, adica pana seara. Si nu, nu ma plang de munca, doar de caldura asta absurda, tampita, care parca scoate din oameni ce-i mai urat. Sper sa nu ma molipsesc si eu de la cei din jurul meu care parca au luat-o razna. Norocul meu ca mai sunt cativa (putini) care inca mai au un comportament normal. Oare pana cand?