Nebuloasa

On roller skates

Toamna care numara bobocii

A venit toamna. Bine, daca ma intreaba cineva pe mine as zice ca a venit direct iarna, la cat de frig mi-a fost ieri (in casa fiind, cu tot cu bluzele puse una peste alta).

Azi a inceput scoala. Pe ploaie, frig, noroi si alte cele. Cu scoli care inca nu sunt pregatite sa-si primeasca elevii, dar asta e o problema care dureaza de prea mult timp ca sa mai fie bagata in seama. Cu acelasi spert la flori (care brusc au devenit exagerat de scumpe), cu goana nebuna dupa manualele alternative (parintii) si dupa ultima moda in imbracaminte (copiii). Citește în continuare

Anunțuri

Septembrie 15, 2008 Posted by | Calea (mea) Lactee | , , | 5 comentarii

Miros de paine coapta

Veve mi-a adus aminte de copilarie. De bunicii mei din varf de munte, care imi suportau cu stoicism nazbatiile, care ma iubeau nespus si care se faceau punte numai ca sa-mi fie mie bine. Astia erau parintii mamei mele.

Citește în continuare

Septembrie 4, 2008 Posted by | Calea (mea) Lactee | , , | 4 comentarii

Despre Narcis

Pornind de la acest comentariu, mi-am adus aminte de un bun prieten, Narcis pe numele lui, car este muuult diferit fata de tot ceea ce am cunoscut eu pe lumea asta.

Cand am mers prima oara la el in vizita, dupa un rand de pocher si vreo 2 beri, a trebuit sa folosesc toaleta. Am intrebat omul in ce directie o iau spre baie, iar el mi-a spus ca nu stie exact in ce directie e casa mea. Am ramas perplexa, toti ceilalti prieteni ai mei erau pe jos de ras (ma rog, ei il cunoasteau de mai multa vreme), iar eu nu stiam ce sa fac. intr-un final, mi-a aratat care e usa de la baie, dar mi-a aratat si unde e spirtul („Mona”) cu care trebuie sa dezinfectez capacul de la WC. Eram atat de socata incat nici sa ma enervez n-am mai putut. La urmatoarea vizita deja am putut sa fac si eu misto de alt nefericit care se nimerise in casa lui Narcis. Stiu ca ma intrebam atunci cum naiba rezista nevasta-sa langa asa un nebun.

Citește în continuare

August 22, 2008 Posted by | Calea (mea) Lactee | , , | 6 comentarii

Sentimentalisme

Incep weekend-urile criminale. Sambata dimineata devreme voi pleca spre Sibiu cu trenul, claro, ca n-am de gand sa stau ore in sir pe la semafoarele de pe drum. La Sibiu trebuie sa particip la o nunta (deh, obligatiile astea), sper sa-mi vad vreo 2-3 prieteni, iar duminica seara ma intorc la Timisoara. Saptamana viitoare voi pendula intre Timisoara si Remetea Mare, ca trebuie sa fiu la doua nunti in aceeasi zi. Ca se casatoreste lumea asta intr-o nebunie, parca o dat o boala in toti si nu mai are nici unul rabdare, toti vor ACUM.

Eu una nu mai cred in casatorie. Am crezut odata, mi-am dorit copii, liniste si tot ce inseamna o familie. Am si avut pentru o vreme linistea aia. Acum nu mai vreau asta, cred ca m-am lovit mult prea tare cand am cazut de la mare inaltime. Bine, povestea mea nu e in nici un caz cu mult diferita de a altora, nu sunt prima femeie divortata de pe pamantul asta si in nici un caz n-o sa fiu ultima 😀 De ce ma gandesc acum la asta? Pentru ca imi e putin teama de nunta la care merg, de reactia mea, de felul in care o sa ma comport. Pentru ca e prima oara de cand am divortat cand merg la o nunta si as face orice sa nu trebuiasca sa fiu acolo. Din pacate, nu se poate, si dupa cum ar zice un psihiatru (sper sa nu ajung acolo prea curand), „trebuie sa merg si sa-mi infrunt temerile”. O sa incerc sa spun din suflet „Casa de piatra”, o sa incerc sa fac poze fericitilor miri, o sa incerc sa dansez si sa ma simt bine. Sper sa si reusesc.

Si pentru ca e ora amintirilor, Veve cu ale lui muzici mi-a adus aminte de asta:

August 21, 2008 Posted by | Calea (mea) Lactee, Muzicutze | , , , | 5 comentarii

Ai grija ce-ti doresti…

Ca tot e vara pe sfarsite, m-am gandit sa trag si eu niste concluzii, asa, ca de sfarsit de sezon. Tocmai s-a incheiat a 3-a vara consecutiva fara concediu. In afara de cate un weekend furat pe la Felix sau Surduc, n-am cu ce sa ma laud. Prin aprilie mi-am facut o lista pe care am scris cam ce vreau sa fac vara asta. Am sters, una cate una, fiecare pozitie din lista, pana cand mi-a mai ramas doar una: sa merg cu bicicleta in Muzeul Satului din Sibiu. Mai am o sansa, in weekendul asta, planul e facut si sper sa nu mai intervina nimic.
Mi-am adus aminte de planurile mele de pana acum, de momentele in care luam decizii importante, bazandu-ma pe ceea ce-mi doresc. Cand eram mititica, ma uitam la filme (pe video, pe la prieteni ai parintilor mei) in care era cate un personaj feminin imbracat la costum si cu servieta in mana; femei de cariera, aranjate si stilate. Iar cand ma intreba cineva ce vreau sa fiu atunci cand voi creste, spuneam invariabil „femeie cu costum si servieta”. Nu eram interesata de o meserie anume, vroiam doar sa ma imbrac si eu ca femeile alea, indiferent de meseria pe care ar fi trebuit sa o fac. Cu gandul asta in minte mi-am inceput zilele mele de munca. Si am muncit pana cand am reusit sa-mi implinesc visul: acum ma imbrac doar in fusta si taioare, ma plimb peste tot cu servieta in care-mi sta laptop-ul, port pantofi cu toc, am dead line-uri, sedinte de marketing, analizez raportul calitate-pret, fac studii de piata etc. Pentru ca in filmele alea, singurele probleme ale femeilor pe care le vedeam eu imbracate frumos erau legate de cate un june prim care le curta, iar mie nu mi-a spus nimeni ca o sa ajung sa am concediu o data la un cincinal, cam ca si Congresul PCR de pe vremuri.
Bine zicea vorba aia, „ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se intample…”

August 19, 2008 Posted by | Calea (mea) Lactee | , , | 4 comentarii