Nebuloasa

On roller skates

Eu si neuronul meu adormit

Pentru ca si asa scriam aici cat sunt de zapacita, am reusit sa-mi sterg cateva articole postate in ultima saptamana…sa nu ma intrebe nimeni cum, ca nu pot sa raspund 😀 . O sa incerc sa le refac cat mai bine (io n-am salvari si chestii de genul asta) si sper ca blonzimea mintii mele sa nu mai iasa la suprafata prea curand… Multumesc Veve ca ma asculti si ma indrumi, ca fara tine cred ca imi smulgeam parul din cap de 50 de ori pana acum.

PS: sper ca macar noua tema sa va placa…

Septembrie 5, 2008 Posted by | Calea (mea) Lactee, Gauri negre | , , | 3 comentarii

Fetelor, cum mai detectam barbatii?

In jurul meu vad ca tot mai multi barbati au devenit mult prea peocupati de aspectul lor fizic. Epilat, unghii lacuite, ore intregi petrecute la stilist sau in magazinele de cosmetice etc. Eh, acum nu zic ca nu e nevoie, ca barbat, sa faci cateva chestii care tin de igiena, cum ar fi sa te speli, sa iti tii unghiile ingrijite, sa iti aranjezi parul, chestii de genul asta (am inteles ca e chiar comod si epilarea axilei si a zonei inghinale, mai ales cand e cald). Dar de aici pana la a te „bate” cu o femeie pentru o programare la un cabinet cosmetic e cale lunga…sau era, cel putin, pana acum cativa ani. Scuza de genul: „nu pot sa vin acum la strand ca nu m-am epilat” era exclusiv atribuita femeilor; ei bine, saptamana trecuta am auzit exact aceeasi fraza spusa de un amic. Era sa-mi scape telefonul din mana, iar urmatoarea reactie a fost sa izbucnesc intr-un ras necontrolat si sa-l sfatuiesc sa-si faca si pedichiura, daca tot se epileaza.

Si nu, nu inteleg nevoia asta a barbatilor, care petrec prea multe ore facandu-si tot felul de ajustari, spunand ca tin la igiena lor. Pai dragilor, daca tineti atat de mult la igiena voastra, de ce plecati din cluburi cu cate o pitzi agatata de gat, a carei igiena e (in mod evident) de o calitate indoielnica? Si cu care daca mergeti acasa, exista sansa sa va inruditi moral 😉 cu jumatate dintre cunoscutii vostri?

Eu nu vreau un barbat cu care sa ma cert ca mi-a folosit toate benzile de ceara, cu care sa fac concurs „cine are stilist mai mishto”, care sa-mi ia lacul de unghii si crema de corp sau care sa-mi spuna ca gelul de dus pe care l-am luat nu are destul „kashmir” in el; nu vreau un barbat cu piele fina, cuticule taiate sau care sa se pupe cu prietenii lui de cate ori se intalnesc.  Pentru ca prietene cu care sa impart toate lucrurile astea, am destule… Voi?

August 20, 2008 Posted by | Calea (mea) Lactee, Gauri negre | , | 6 comentarii

Ai grija ce-ti doresti…

Ca tot e vara pe sfarsite, m-am gandit sa trag si eu niste concluzii, asa, ca de sfarsit de sezon. Tocmai s-a incheiat a 3-a vara consecutiva fara concediu. In afara de cate un weekend furat pe la Felix sau Surduc, n-am cu ce sa ma laud. Prin aprilie mi-am facut o lista pe care am scris cam ce vreau sa fac vara asta. Am sters, una cate una, fiecare pozitie din lista, pana cand mi-a mai ramas doar una: sa merg cu bicicleta in Muzeul Satului din Sibiu. Mai am o sansa, in weekendul asta, planul e facut si sper sa nu mai intervina nimic.
Mi-am adus aminte de planurile mele de pana acum, de momentele in care luam decizii importante, bazandu-ma pe ceea ce-mi doresc. Cand eram mititica, ma uitam la filme (pe video, pe la prieteni ai parintilor mei) in care era cate un personaj feminin imbracat la costum si cu servieta in mana; femei de cariera, aranjate si stilate. Iar cand ma intreba cineva ce vreau sa fiu atunci cand voi creste, spuneam invariabil „femeie cu costum si servieta”. Nu eram interesata de o meserie anume, vroiam doar sa ma imbrac si eu ca femeile alea, indiferent de meseria pe care ar fi trebuit sa o fac. Cu gandul asta in minte mi-am inceput zilele mele de munca. Si am muncit pana cand am reusit sa-mi implinesc visul: acum ma imbrac doar in fusta si taioare, ma plimb peste tot cu servieta in care-mi sta laptop-ul, port pantofi cu toc, am dead line-uri, sedinte de marketing, analizez raportul calitate-pret, fac studii de piata etc. Pentru ca in filmele alea, singurele probleme ale femeilor pe care le vedeam eu imbracate frumos erau legate de cate un june prim care le curta, iar mie nu mi-a spus nimeni ca o sa ajung sa am concediu o data la un cincinal, cam ca si Congresul PCR de pe vremuri.
Bine zicea vorba aia, „ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se intample…”

August 19, 2008 Posted by | Calea (mea) Lactee | , , | 4 comentarii

Din viata nebuloasa

Mai tineti minte intalnirea de gradul 0 despre care povesteam acum cateva zile? Am crezut ca s-a terminat acolo. Nici ca ma puteam insela mai tare. Azi dimineata, pe la 10 si ceva (eram destul de adormita, azi am exagerat cu somnul) imi suna telefonul. O voce feminina ma intreaba scurt, cine sunt. Eu i-am explicat frumos ca intai se prezinta ea, apoi, daca eu consider necesar, ma prezint si eu. Evident, papusha in cauza m-a ignorat si a inceput sa-mi tipe in telefon sa-i las prietenul in pace (habar n-aveam care e prietenul ei, dar incepeam sa am o vaga banuiala), cine sunt eu sa primesc mesaje de la el (o fi fost mesajul ala in care ma anunta ca nu s-a putut opri de vorba, ca era cu prietena), ca oricum eu sunt o proasta si ca ala n-o sa se uite la mine niciodata (???)..mno, atitudine de copil tampit care blajmajeste cuvinte ca un schizofrenic. I-am sugerat sa se duca sa ia un Tramal, iar daca ala n-o linisteste sa apeleze cu incredere la un psihiatru. Ca eu o inteleg ca-i nervoasa (adevarul e ca nu stiu de ce am avut asa o conversatie de lunga cu ea, ar fi trebuit sa-i inchid telefonul, dar pe mine ma amuza foarte tare proastele astea), dar sa ma lase naibii in pace ca n-am timp de prostiile ei. A mai incercat ea sa mai spuna nush ce, dar si prostia devine plictisotoare la un moment dat si am inchis telefonul, cu scopul precis de a-mi vedea in continuare de lenesa cafea de dimineata. Bineinteles ca a mai sunat ea de cateva ori, dar butonul de silent de la telefon functioneaza si la mine ca si la altii.

Nu m-am enervat nici macar o secunda, din contra, m-am amuzat foarte tare. Saraca de ea, o fi atat de plcitisita (pun pariu ca nu lucreaza niciunde, fetele astea isi fac o meserie din a-i controla pe barbatii de langa ei), incat i-o fi luat nenorocitului telefonul la puricat, a fiert in suc propriu toata noaptea (din cauza mesajului pe care l-a descoperit ca fiind trimis catre numarul meu), iar apoi m-a sunat, convinsa in mintea ei ca iubitul si adoratul o inseala cu nesimtire.

Mi-e mila de voi, femeile (daca puteti fi numite asa) de genul asta, sincer. Sunteti atat de complexate si aveti atat de putina incredere in voi incat orice prezenta feminina din jurul barbatului vostru reprezinta o amenintare. Daca ati putea, i-ati duce undeva pe o insula pustie, unde sa traiti fericiti pana la adanci batraneti. Un reality check: barbatii vostri nu sunt rupti din soare decat pentru voi; pentru noi, celelalte reprezentante ale sexului frumos ( 😉 ), nu sunt decat niste barbati, ca toti altii din lumea asta. Nu orice femeie care sta de vorba cu el vrea sa-l duca in patul ei. Mintile voastre sunt bolnave, plasmuiesc istorii si scenarii care i-ar face pe cei din guilda scenaristilor de la Hollywood sa intre in pamant de rusine. Si asta din cauza ca voi nu aveti o viata a voastra, v-ati indepartat toate prietenele tot de frica sa nu cumva sa va fure adoratul, sunteti singure cuc si aveti ca unic scop controlarea fiecarei miscari facute de el. Si stiti ce pierdeti? Sentimentul de iubire, iubirea aia in care te daruiesti si, o data cu inima ta, daruiesti si increderea. Iar tocmai din cauza ca voi n-o sa stiti niciodata ce e aia incredere, n-o sa stiti sa iubiti vreodata.  

PS: Stiu ca exista si barbati gelosi, dar ei merita un post special dedicat 😉

August 13, 2008 Posted by | Calea (mea) Lactee, Gauri negre | , , | 6 comentarii

Tara, tara, vrem primari

Ma plimbam deunazi prin frumosul oras si admiram copaceii inverziti, iarba crescuta (si inca netaiata), iar la un moment dat am observat panourile campaniei electorale (nu se poate fara ele). Pe un panou, pe cine vad? Pe minunata „doamna” Rodica Vlad, cu un slogan de zile mari: Leac pentru Timisoara! Pentru cine nu stie, „doamna” Vlad este patroana unor mari (si multe) farmacii in oras, farmacii care practica preturi aproape duble fata de celelalte farmacii. Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc, ci despre un episod pe care l-am trait cu aceasta femeie (cuvantul „doamna” nu-si mai are locul nici macar peiorativ).

In vara lui 2006 Rodica Vlad a hotarat ca e vremea sa se extinda, si-a contruit o pensiune si, la un moment dat, i-a facut inaugurarea. Pentru petrecere avea nevoie de cateva aranjamente florale de mare fitza, aranjamente pe care le-a comandat de la depozitul de flori pe care eu il conduceam pe vremea aia. Buuuun. A facut comanda, ne-a spus ora la care doreste sa le ridice si a plecat spunandu-ne ca va trimite soferul sa le ridice. Noi ne-am achitat de sarcina cu brio (e destul de dificil sa faci 20 de aranjamente in doar 3 ore, dar asta e, clientul comanda – noi executam). A venit soferul, am pus aranjamentele in masina, domnul ne-a multumit, ne-a spus „la revedere” si a dat sa plece. Eu, dupa el: „dar, nu va suparati, banii?” „Ce bani?” zice domnul plin de uimire. „Pai..pe munca prestata”. „Cum, trebuie bani?” (omul era tot mai nedumerit, si mirarea mea crestea odata cu a lui) „Domnule draga, noi v-am vandut niste chestii, dvs. trebuie sa platiti. E simplu” „Pai, n-am bani…” Neavand omul bani, chem colegii sa descarce aranjamentele, pun mana pe telefon si sun clienta. Mi se raspunde: „Alo, da, cine? Draga, n-am timp de tine acum, suna mai tarziu sau maine” – si inchide. Eu nu apucasem sa spun mai nimic, dar nervii mei se incolacisera si mai aveau putin pana se sugrumau de tot.

Soferul, bietul de el (nu facea decat sa respecte niste ordine), isi suna sefa si ii explica situatia. Mno, de-aici inainte, sa vezi crize. A venit „doamna” val-vartej la magazin, a inceput sa urle (la propriu) ca ea e un nume in orasul asta, ca trebuia noi sa lasam aranjamentele ca venea ea sa plateasca, ca eu nu stiu cine este ea? Raspunsul meu la intrebarea asta a fost: „Dar dvs. stiti cine sunt eu?” Cand mi-a raspuns ca nu, atunci i-am zis ca suntem chit (eram venita in oras de cateva luni si inca nu cunosteam „granzii”). Si dupa ce a facut madama un scandal de pomina si a vazut ca nu prea are cu cine discuta (io-mi respect clientii, dar daca ei ma trateaza ca pe carpe, ma infoi de numa’), a platit si a plecat trantind si pufaind.

Si aceasta „doamna” eleganta si distinsa vrea sa fie primar. Primarul unui oras in care calmul, relaxarea si bunul simt sunt la ele acasa…

Mai 20, 2008 Posted by | Constelatia Romaniei | , | 3 comentarii