Nebuloasa

On roller skates

Mandria de a fi om

Dom’ne..lumea nu mai poate trai fara exagerari. Daca totul e ok in viata ta, tre’ musai sa bagi niste drame existentiale, ca altfel traiesti degeaba. Ipotetic vorbind, sa zicem ca esti un om normal, cu un serviciu oarecare (acu’..nu chiar prelucrator prin aschiere sau sculer-matriter, dar nici regional account manager la vreo multinationala), cu un salariu ok incat sa-ti permita mici concedii de weekend la Oroshaza (o mica statiune in Ungaria vecina) si cu masina de la firma, care are intotdeauna plinul facut. Dar, cum romanul s-a nascut poet, hiperbolizarea situatiei este iminenta in cazul de fata: NU ai voie sa recunosti ca esti un om cu venituri medii; noooo, prietenii tai (si, implicit, prietenii prietenilor tai) trebuie sa stie ca tu esti maharajahul firmei in care lucrezi; ca aia te apreciaza atat de tare incat se fac covor rosu in fata ta si nu stiu cum sa te mai bonuseze pentru tot ceea ce faci pentru firma. Bineinteles, toate astea insotite de o atitudine cat mai miserupista fata de tot ceea ce inseamna angajatorii tai (lasa, prietenii tai nu stiu ca, de fapt, tu latri de sub masa in momentul in care te ia vreun sef la 11 metri). Bineinteles ca esti inteligentul grupului, ca tot ceea ce povestesc altii tu ai fumat/trait inca din frageda copilarie, ca glumele tale sunt atat de bune incat toata lumea TREBUIE sa se tavaleasca pe jos si sa elogieze talentul tau evident si „spontaneitatea” de care dai dovada. Nu conteaza ca acasa n-ai platit gazul de trei luni si ca nu mai stii ce-i aia o stire din simplul motiv ca ti-au cam taiat cablul si internetul, dar ti-ai luat ultima fitza de blugi de la Lee Cooper, iar de mancat nu mananci pentru ca oricum tii cura de slabire…

Bineinteles, prin acelasi principiu de hiperbolizare, dramele tale sunt mai drame decat ale oricarui om de pe pamant. Telefonul taiat pe motiv de neplata e exclusiv vina „nenorocitilor de la Orange”, cand vine randul tau sa dai de baut te ascunzi vreo 2 zile (evident, cu telefonul inchis), dupa care revenirea printre prietenii tai se face printr-o explicatie plina de nervi, cum ca nerecunoscatorii de la firma te-au pus sa muncesti non stop, iar tu (ca doar esti „caine pana la moarte”) a trebuit sa te sacrifici pentru binele colegilor…

Ba, ne lasi?

Anunțuri

August 12, 2008 Posted by | Gauri negre | , , | 5 comentarii

Intr-o seara racoroasa

Sambata asta, dupa o saptamana nebuna, cu probleme la munca si in afara ei, am hotrat sa ma relaxez la minunata terasa „River Deck” de pe malul Begai. M-am aranjat, m-am parfumat si am purces la intalnirea cu prietenii. Acolo – stupoare – am constatat ca sunt printre cele mai imbracate femei (bine, majoritatea aveau max 20 de ani, deci erau un fel de fete mai degraba, nu femei). Oricum era destul de frig afara, asa ca la o rafala de vand mai puternica, ghiciti cine era mai fericita? Dar nu despre asta vreau sa va povestesc. Ci despre faptul ca mitul conform caruia barbatii care, daca vin in club, stau o noapte intreaga cu ochisorii atintiti pe formele femeilor din jurul lor. Nu stiu daca isi aminteste cineva de afirmatia lui Tibi Neuronu despre barbati, pe care n-o sa-i vezi niciodata in stand in grup si refuzand femeile care vin spre ei. Neuroane, eu i-am vazut. Vreo 7 sau 8 erau. Pe langa ei, un grup de foste gimnaste (stiu asta pentru ca erau amicele unui tip care statea cu noi la masa), usor inveselite de alcool, care aratau intr-un mare fel. Si care incercau prin tot felul de metode sa intre in vorba cu grupul mai sus mentionat. Nimic. Pauza. Aia isi vedeau de paharele lor si de cantat, ba chiar pareau deranjati de incercarile domnisoarelor. Si nu, nu erau gay. Un gay nu rade ca un dement cand o domnisoara se impiedica de piciorul unuia care statea cam in mijlocul drumului.
La un moment dat am aflat ca sunt la un chef de burlacie. Serios??? Pai in cazul asta, am vazut inca un mit distrus…io stiam ca un chef de burlacie trebuie musai sa contina vreo prezenta feminina, ori astia nu dadeau semne ca ar fi interesati de treaba asta.
Se duce naibii lumea asta, nici barbatii nu mai sunt ce-au fost…

August 11, 2008 Posted by | Calea (mea) Lactee, Constelatia Romaniei | , , | 1 comentariu

Chintesenta de roman

Replica auzita intr-unul din filmele lui Margelatu’:
„Saraci ne-am nascut, saraci murim, macar sa petrecem!”
Nu?

Sursa foto

August 8, 2008 Posted by | Constelatia Romaniei | , | 1 comentariu