M-am mutat

Incepand de ieri m-am mutat pe domeniul meu 😀 , la www.nebuloasa.info Inca e in lucru, mai am de mutat chestii, dar toate se fac cu timpul.

Multumesc mult Veve pentru ajutor, imbold, si cadou.

Toamna care numara bobocii

A venit toamna. Bine, daca ma intreaba cineva pe mine as zice ca a venit direct iarna, la cat de frig mi-a fost ieri (in casa fiind, cu tot cu bluzele puse una peste alta).

Azi a inceput scoala. Pe ploaie, frig, noroi si alte cele. Cu scoli care inca nu sunt pregatite sa-si primeasca elevii, dar asta e o problema care dureaza de prea mult timp ca sa mai fie bagata in seama. Cu acelasi spert la flori (care brusc au devenit exagerat de scumpe), cu goana nebuna dupa manualele alternative (parintii) si dupa ultima moda in imbracaminte (copiii).

Eu, Paquita

Articol scris de Daniel. Noi ne facem cafeaua singuri, asa cum ne place!

Sunt in jurul meu atatea papusi incat la un moment dat consideram ca sunt o papusa si eu. Am incercat mereu sa-mi fac stapanii fericiti si chiar pot spune ca am reusit. Numele meu este Paquita, sunt „moapsa”, cum le place unora sa zica. Am aparut in viata „alor mei” acum doi ani de zile, cand prima mea stapana a decis ca se marita si nu mai poate avea grija de mine… am inteles asta, oricum nu-mi acorda atentia pe care o merit!

Am ajuns timida si speriata in noua casa, acum sunt fericita aici! Totusi nu pot intelege de ce nu am voie sa rod mugurii plantelor, de ce nu am voie sa stau in pat cand vreau… Lumea zice ca sunt  cam prostuta… Hm… asigur lumea asta ca doar fata o am de prostuta, eu incerc sa fiu cat mai inteligenta! 🙂

La capitolul mancare… aici am de comentat… Mananc doar „boabe pentru caini”, este oribil! Cand sunt scoasa in curte fug grabita la castronele prietenilor mei, cainii din curte, care primesc zilnic bunatati unsuroase, gatite de stapani… Eu nici la dieta nu sunt, nici prea grasa! Doamne ca buna-i mancarea vecinilor! Tremur cand vad un castronel cu „cate ceva”… Sunt fericita! Dorm toata ziua, ma joc, rod cate un cablu uneori… Voi ati putea suporta o astfel de moapsa ca mine?

Cum se ia o plasa

Io nu prea fac chestii de genul asta (in sensul ca nu ma aliez in razboaie blogosferice), dar mi se pare cam magarie ce au facut profesionistii de la Pro Door, adica libera exprimare si opinia personala mai nou se transforma in motiv de dat in judecata: DE Ce a fost somat sa-si stearga blogul din cauza unui articol scris acum cateva zile.

Ioi ce enervanti is Pro Door astia. Plus ca nici nu stiu sa scrie corect gramatical, desiiii (!!) se cramponeaza de corectitudinea dpdv gramatical. Bah, ne leshi?

Omul care impacheta shaorma

In ciuda titlului, nu este un post pamflezist. Sunt doar niste ganduri razlete, venite in timp ce il urmaream ieri pe omul care imi impacheta shaorma.

Omul care imacheteaza shaorma e un om simplu. Nici macar nu stiu daca e roman. Poate fi arab, turc, israelian, pakistanez..are din toate cate ceva. Sau cel putin asa mi se pare. Nu l-am auzit vorbind niciodata cu nimeni, si cand iti ia comanda (daca se intampla sa fie numai el pe acolo, destul de rar) se uita fix in ochii tai, intrebator. Dupa care se duce s-o pregateasca, cu migala si cu drag, si nu-si mai ridica ochii sa priveasca in jur.  Pare atat de fragil si de umil incat ma intreb daca asemenea oameni mai exista..cu bun simt, de o simplitate care ii umanizeaza mult prea mult. Oameni care e evident ca isi vad de necazurile si bucuriile lor fara sa se uite in gradina vecinului, fara sa isi doreasca ceea ce vede la altii.

Si cateodata, ma surprind uitandu-ma la maine lui muncite, protejate de niste manusi de plastic, si ma intreb oare cu ce as putea sa-l ajut ca sa nu mai aiba atata tristete in priviri… Sentimentalisme?